luni, 25 iunie 2012

DCNEWS, 8 Iunie, 2012 - Interviu – Directorul CURS: radiografia campaniei electorale

Interviu realizat de Ion Voicu pentru dcnews.ro

R: – Cum influenţează alegerile locale scrutinul din toamnă?
A.S.- : Pînă acum se spunea ca rezultatul alegerilor locale reprezintă un semnal pentru cum vor evolua lucrurile la alegerile generale. Desigur, doar fiindcă această axiomă populară s-a confirmat în trecut nu există nici o garanţie că se va confirma şi în viitor. USL pare a se bucura acum de un val mare de simpatie, val căruia i se adaugă un alt val, al nemulţumirii faţă de PD-L. Se pare că USL va avea rezultate notabile la alegerile locale. Succesul în alegerile locale – respectiv cîştigarea administraţiilor locale – se traduce printr-o şansă mai mare de a controla şî mobiliza electoratul în fiefurile respective la alegerile generale. Să nu uităm însă că de această dată contextele naţionale şi internaţionale sunt marcate de incertitudini economice mult mai mari decît în trecut. USL se află la guvernare şi teoretic guvernarea implică în mod automat erodarea simpatiei populare. Această erodare poate fi accelerată de incertitudinile contextului economic. Altfel spus, o adîncire a crizei economice sau alte “lovituri” economice externe pot afecta guvernul USL, diminuînd intenţiile de vot pentru acest conglomerat la alegerile generale. În plus, USL-ul se confruntă şi cu aşteptări mari din partea populaţiei; aşteptările mari faţă de orice guvern reprezintă o vulnerabilitate majoră întrucît este puţin probabil ca actualul guvern să răspundă celor mai multe doleanţe şi aşteptări într-un interval de timp atît de scurt. Din acest punct de vedere, un succes important la alegerile locale nu se va mai traduce “automat” într-un succes la fel de important în alegerile generale. Din această cauză prima opţiune a USL ar fi – şi se pare că este – organizarea de alegeri generale cît mai devreme.
R: – Ce a contat, omul sau partidul?

A.S. – O altă axiomă populară spune că la alegerile locale contează mai mult “omul” (candidatul) decît partidul. Lucrurile sunt însă mai nuanţate. Oamenii spun că votează “omul” dar se pare că logica este următoarea “candidatul partidului pe care îl simpatizez eu e mai deştept, frumos şi gospodar decît candidatul sau omul propus de alt partid.” E aceeaşi logică populară întîlnită în cazul părinţilor: “Toţi copiii sunt frumoşi şi deştepţi dar parcă ai mei sunt un pic mai frumoşi şi mai deştepţi decît ai altora.” Aşadar, partidul contează şi el la alegerile locale; partidul contează atît în planul percepţiei publice cît şi în termeni practici, organizaţionali. Un candidat poate fi extrem de bine pregatit, calificat ori bun gospodar dar nu va face mare lucru în absenţa unei maşinării de partid care să îl sprijine, să trimită observatori la alegeri sau să-i finanţeze campania. În plus, partidul contează şi în alt sens, negativ. Spre exemplu, pe actualul val de simpatie pro-USL, primari PD-L încă în funcţie şi cu realizări notabile riscă să piardă alegerile. Spre sfîrşitul campaniei electorale pentru alegerile locale votul tinde să se politizeze. La acest punct, PD-L-ul este dezavantajat. Dacă şi-ar fi schimbat strategia încă din vara anului trecut, poate nu ar fi fost în situaţia în care se află acum. Schimbarea de strategie ar fi constat într-o comunicare politică adecvată, cu purtători de mesaj care nu antagonizează alegătorii, în campanii door-to-door, în mai multă modestie, în recunoaşterea unor greşeli şi – de ce nu? – schimbarea siglei şi a culorii pe afişe. În opinia mea, în actuala campanie PD-L s-a limitat doar la schimbarea siglei ori a culorii de pe afişe. Unii dintre consilierii şi strategii PD-L, plătiţi pe bani grei de ani de zile, ar trebui concediaţi instantaneu. Spun unii şi nu toţi consilierii de imagine. Sunt unii consilieri de imagine foarte buni dar nu sunt ascultaţi fiindcă urechile unora din liderii PD-L par a fi acaparate de yesmen-i şi sicofanţi.

R: – Cum vi s-a părut campania din 2012? Ce a schimbat-o: criza, situaţia politică, Băsescu etc?
A.S. – La noi campaniile electorale, mai ales cele pentru alegerile locale, au din start ori prin definiţie arome de Caragiale, Ionesco şi Emir Kusturica. Imi spunea cineva că în 2008, în Stefăneşti, Adi Copilul Minune şi susţinătorii lui strigau “Cine este PSD?/Cel mai bun din RSR!” Va daţi seama, cel mai bun din RSR şi nu din Romania! Nu găsiseră altă rimă, probabil. Revenind, am semnale că aceleaşi lucruri absurde şi comice se petrec şi de această dată în multe localităţi din ţară. Evident, campania este extrem de aprigă în unele localităţi sau sectoare ale capitalei. Pe de-o parte, USL-ul simte că este pe val şi nu doreşte să piardă acest val care i-ar propulsa candidaţii – unii dintre ei mai puţin onorabili – în funcţii cheie la nivel local. Pe de altă parte, PD-L încearcă să facă faţă antipatiei populare şi să salveze ce se mai poate salva. În batalia asta se aruncă în joc mulţi bani, găleţi, tricouri, memory stick-uri, pixuri, markere, brichete, şepci, bocanci sau sondaje măsluite de activişti politici. Se aruncă şi pumni şi picioare şi replici acide din partea unor jurnalişti partizani care altminteri pretind a fi stîlpi ai moralităţii naţionale dar au probleme în a-şi justifica sinecurile trecute şi prezente. În calitate de alegător sunt stupefiat de reflectarea campaniei la televiziune – mediul de informare cu cel mai mare impact. După cum spunea şi sociologul Mircea Kivu, rămîi cu gura căscată cînd în aşa-numitele dezbateri se confruntă un candidat la o primărie de sector din Bucureşti cu unul de la Iaşi şi altul de la Constanţa. Partizanatul unor posturi tv este evident; candidaţii care nu convin sunt subminaţi subtil cu ajutorul camerelor tv prin gros-planuri care îi dezavantajează sau prin alte tehnici. Acum cîteva săptămîni, Nicuşor Dan se afla în platoul unei televiziuni de ştiri dar atunci cînd vorbea camera tv se concentra pe prezentatoarea ştirilor sau pe un ecran mare din studioul respective. Cînd, în fine, l-au arătat şi pe candidatul invitat in studioul de televiziune, i-am putut vedea ceafa şi urechea dreaptă, că aşa îl filmau, din spate. În fine, cred că întreaga campanie a fost schimbată într-o oarecare măsură de evenimentele din ianuarie 2012, care au antrenat căderea guvernelor Boc şi Ungureanu şi venirea la putere a USL.

R: – De ce nu s-a mai implicat preşedintele, după ce dăduse un semnal anti-Oprescu?
A.S. – Cred că actualul Preşedinte a procedat bine neimplicîndu-se pînă acum. Sunt alegeri locale şi nu poate interveni, constituţional vorbind. În plus, dacă ar fi intervenit ar fi riscat amplificarea antipatiei faţă de candidaţii PD-L sau i-ar fi mobilizat, prin ricoşeu, pe votanţii USL. Nu putem exclude posibilitatea ca actualul Preşedinte să fie nemulţumit de modul în care unele vîrfuri PD-L au gestionat campania dar şi situaţia anterioară, care a condus la demiterea cabinetului Ungureanu. Nemulţumiri există şi în PD-L, unde unele voci de la vîrf consideră că dacă Preşedintele nu ar fi intervenit în discuţia televizată cu Raed Arafat, poate PD-L s-ar fi aflat, într-o formă sau alta, şi acum la guvernare. Mai este ceva: neintervenţia Preşedintelui Băsescu se datorează probabil şi realismului politic. Intervenţiile nu pot avea succes în condiţiile în care candidaţii USL în unele zone din ţară şi din Capitală au scoruri impresionante. În condiţiile astea chiar un vector de imagine de talia lui Traian Băsescu nu poate face prea multe. Vom vedea însă ce se va întîmpla la final.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu