sâmbătă, 30 iunie 2012

Sneak peek: Tipuri sociale ale manifestantilor din Piata Universitatii

Sneak peek: fragment din volumul "Iarna vrajbei noastre: protestele din Romania, ianuarie-februarie 2012" (Catalin Stoica)

Diversitatea Pieţei Universităţii 2012 prin prisma unor tipuri sociale
Spuneam anterior că una dintre trăsăturile definitorii ale protestelor de la începutul anului 2012 o reprezintă diversitatea surprinzătoare a participanţilor. În cazul “Golaniei” din 1990, omogenitatea socială a participanţilor a fost extrem de pronunţată; tipul dominant al participanţilor la “Zona Liberă de Neocomunism” era cel al intelectualului. Acest tip a căpătat de altfel şi o reprezentare empirică schematică: o persoană relativ tînără, cu ochelari şi/sau cu barbă şi/sau cu păr lung,  purtînd blugi (evident, furnizaţi de regretatul Ion Raţiu şi alte forţe politice din opoziţie). Portretul-robot generic al intelectualului a fost folosit de minerii sosiţi la Bucureşti în încercarea lor de a-i găsi şi sancţiona pe participanţii din Piaţă. Bucureşteni care nu aveau nici o legătură cu Piaţa dar ale căror trăsături corespundeau accidental acestui portret-robot au fost agresaţi de mineri şi reţinuţi de autorităţi.


În ianuarie 2012, în Piaţă au fost prezenţi nu doar intelectuali ci şi mulţi muncitori, funcţionari, şomeri, casnice, pensionari, ultraşi, studenţi şi elevi. Pentru a analiza această eterogenitate extremă,  fac apel la perspectiva abordării tipologice în sociologie. Potrivit lui Paul Lazarsfeld, tipurile sunt construite în baza unui spaţiu de atribute, prin operaţii de reducţie funcţională, arbitrar numerică sau pragmatică (Lazarsfeld 1972: 99, 101; pentru o exemplificare a folosirii perspectivei tipologice în analiza tranziţiei româneşti, vezi Sandu 1996). Tipologiile se bazează pe o presupoziţie fundamentală referitoare la faptul că variabilele asociate unui fenomen se pot combina într-un număr mic de configuraţii (tipuri) relevante teoretic şi empiric (Stinchcombe 1968: 45-46). Pe de altă parte, tipologiile au funcţia de a ilustra relaţiile dintre diverse variabile într-o manieră sintetică (Stinchcombe 1968: 47). În demersurile exploratorii ce pun accent pe descrierea unui fapt sau fenomen, cum este cazul acestui studiu, tipologiile au rolul de a sistematiza şi ordona observaţiile empirice. [1]  

Avînd în vedere asemănările şi deosebirile cu Piaţa Universităţii din 1990, propun o tipologie a protestatarilor din ianuarie 2012 în funcţie de două variabile: 1) participare la manifestaţiile din Piaţa Universităţii în 1990 (da/nu); 2) participare la manifestaţiile din Piaţa Universităţii din ianuarie 2012 (da/nu).  Evident, această tipologizare nu este singura posibilă; ea răspunde însă scopurilor acestui studiu şi reprezintă un punct de pornire în configurarea altor tipologii. Din intersectarea celor două variabile, rezultă patru tipuri sociale, prezentate în figura 1.

Figura 1. Tipuri sociale ale protestatarilor din ianuarie 2012 în funcţie de participarea la manifestaţiile din Piaţa Universităţii din 1990
A participat la Piata Univerisitatii (PU) în 1990?

A participat în Piata Universitatii (PU) în 2012?
Da
Nu
Da
Participant veteran
Tipul 1
Veteran retras
Tipul 2
Nu
Participant fară experienţa PU din 1990
Tipul 3
Neparticipant
Tipul 4










 
Despre tipurile 2 şi 4 nu ar fi multe de spus întrucît ele includ persoane care nu au participat la proteste şi, evident, pe care nu i-am putut intervieva în Piaţă. Ipotetic, în tipurile 2 şi 4 s-ar putea regăsi persoane care susţin actuala coaliţie guvernamentală sau pe Traian Băsescu. Tipul 2 “Veteranul retras” ar putea include foşti participanţi la Piaţa Universităţii în 1990 care sunt în prezent total dezamăgiţi şi descumpăniţi de evoluţiile politice şi economice post-1990. Tot în rîndurile “veteranilor retraşi” am putea găsi şi persoane care susţin revendicările din 2012 dar care, din motive personale (lipsă de timp, teamă etc), nu s-au putut alătura manifestaţiilor.    

Tipurile 1 şi 3 sunt cele mai interesante din punctul de vedere al acestei analize. Tipul 1 este reprezentat de persoane care au participat in Piata Universitatii in 1990 si participă şi în prezent. În acest tip regăsim urmatoarele categorii: 1) intelectuali contestatari şi/sau dezamăgiţi (de vîrsta mijlocie si a treia); unii dintre ei vin pentru a retrăi momentele din aprilie-mai 1990, cînd erau desigur tineri, plini de speranţă, fără copii, familii sau rate la bănci; 2) “revoluţionari” (membri sau nu ai asociaţiilor de revoluţionari care s-au raliat protestului din 1990); 3) muncitori si persoane cu studii medii cu spirit civic, nemulţumiţi atunci şi acum de deficienţele sistemului.

Tipul 3, “Participant fara experienţa Pieţei Universităţii din 1990,” include urmatoarele grupuri: 1) membri ai galeriilor echipelor de fotbal (ultraşi, în majoritate tineri); 2) provinciali aflaţi ocazional sau special în Bucureşti; 3) copiii străzii şi persoane fără adăpost; 4) “gura-cască”, baietii şi fetele de cartier veniţi in centru “sa vadă care e treaba,” din plictiseală sau în lipsa altor mijloace materiale sau institutionale de a-şi petrece timpul liber; 5) tineri şi adulţi-tineri care, datorită vîrstei, nu au putut participa la manifestaţiile din 1990 dar profită de aceasta ocazie pentru a-si lua revanşa sau pentru că au aflat de la părinţi ori din alte surse că protestele din 1990 erau “cool.” Din acest grup sau sub-tip fac parte liceeni, tineri şomeri, studenti, tineri intelectuali, corporatisti, hipsteri, someri, auto-proclamaţi radicali (de stînga şi de dreapta); 6) persoane care, deşi aveau virsta necesară, nu au participat in 1990 in Piaţa Universităţii  dar au sustinut revendicarile acesteia; 7) persoane care, deşi aveau vîrsta necesară, nu au participat in 1990 in Piaţa Universităţii si care la vremea respectiva dezaprobau fenomenul; unii dintre acestia i-au aplaudat probabil pe minerii veniţi în Bucureşti să planteze flori şi bîte în capetele studenţilor şi intelectualilor. În acest grup sunt incluşi muncitori industriali, şomeri, angajaţi cu studii medii, pensionari şi casnice. (Cititorii pot adăuga şi alte sub-categorii în lista de mai sus.) Desigur, trebuie menţionată prezenţa fizică (şi nu neapărat spirituală) în rîndurile tipurilor 1 şi 3 a poliţiştilor în civil, a lucrătorilor în diverse structuri informative şi a membrilor unor partide politice.  


[1] Perspectiva tipurilor sociale are în sociolgie o istorie îndelungată, ele fiind menţionate de Emil Durkeim şi utilizate, în sensuri diferite, de Georg Simmel, Robert E. Park, Louis Wirth, Edgar Orrin Klapp sau Lewis Coser. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu